Prezenta strategie de dezvoltare locală a fost elaborată în urma analizelor situației actuale și în urma aplicării unui chestionar pentru membrii comunității. Pentru formarea viziunii clare ale localității s-a pornit de la următoarele elemente: importanța regională a localității din punct de vedere economic, importanța construcției unei comunități primitoare, a unui mediu local plăcut pentru locuitori (creșterea calității vieții), necesitatea structurării unei administrații locale eficiente, transparente și responsive la nevoile comunității, importanța activismului la nivelul cetățenilor și în fine, dezvoltarea unui mediu de afaceri bazat pe antreprenoriat, dinamism și implicare în viața comunității.
Strategia de Dezvoltare Locală a comunei Oșești, pentru perioada 2021-2027
Strategia de dezvoltare locală a comunei Oșești 2021-2027 s-a realizat cu ajutorul
comunității locale. Modalitățile de realizare ale anchetei și examinarea impactului conjuncturii
economice și sociale au cuprins atât sondaje de opinie și discuții efectuate cu factorii de decizie
locali, atât cei administrativi cât și cei economici, sondaje de opinie realizate cu ajutorul unor
chestionare în rândul populației comunei.
În cadrul acestei anchete au fost cuprinși:
➢ reprezentanți ai autorităților publice locale (primăria și consiliul local);
➢ reprezentanți ai comunității oamenilor de afaceri locale;
➢ reprezentanți ai agenților economici locali;
➢ persoane care activează în câmpul muncii;
➢ șomeri;
➢ pensionari;
➢ casnici;
➢ elevi și studenți.
Datele anchetei au fost completate prin intermediul unei anchete de opinie prin sondaj efectuată la nivelul comunei. Eșantionul a fost de tip structurat, cu probabilități inegale, în vederea îmbunătățirii gradului de reprezentativitate. Marja de eroare este de ±5%. Anchetele de opinie au folosit ca operatori de teren persoane tinere, din localitate. Operatorii de teren au fost instruiți cu privire la conținutul chestionarelor, modalităților de lucru etc.
Chestionarele au fost recepționate, validate, iar eventualele erori corectate. Pentru garantarea informațiilor, chestionarele au fost certificate de respondenți. Ancheta de teren s-a desfășurat în cursul lunii februarie 2021. Întrebările din chestionare au fost astfel formulate încât să permită obținerea unor concluzii relevante ca urmare a prelucrării lor. Structura întrebărilor a avut în vedere caracteristicile stratului investigat. Chestionarele au avut elemente de identificare, întrebări cu caracter general, întrebări filtru, întrebări închise, întrebări de control, întrebări deschise. Din totalul de 253 de chestionare împărțite în localitățile comunei, un număr de 200 au fost recepționate și validate ca având rezultate concludente.
Domeniu | Obiectiv specific | Priorități de investiții naționale/regionale |
O Europă mai inteligentă, prin inovare, digitalizare, transformare economică și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii | ||
Cercetare-dezvoltare și inovare | Dezvoltarea capacităților de cercetare, dezvoltare și inovare atât in organizațiile de cercetare (institute de cercetare și institute de învățământ superior), cât și în întreprinderi | Îmbunătățirea procesului de transfer tehnologic de la organizațiile de CDI către IMM-uri prin consolidarea capacității CDI, inclusiv a întreprinderilor și promovarea colaborării între Institutele Naționale CDI/ institute de învățământ superior și mediul de afaceri (pentru trecerea de la idee la piață), dar și între întreprinderile mari și IMM-uri, precum și prin crearea/dezvoltarea structurilor de transfer tehnologic și serviciilor. |
Continuarea dezvoltării și utilizării de infrastructuri mari CDI, de relevanță la nivel european și global, ca instrumente pentru transfer tehnologic. | ||
Dezvoltarea oportunităților de afaceri prin utilizarea rezultatelor din cercetare și creșterea numărului de întreprinderi inovatoare, creșterea numărului de cercetători și investiții pentru trecerea de la concept la produs, sprijinirea dezvoltării și utilizării clusterelor cu accent pe exploatarea inovativă și completarea verigilor lipsă din cadrul lanțului de valori. | ||
Creșterea succesului și performanței proiectelor de CDI prin identificarea mix-ului de intervenții, a necesarului de formare asociat specializărilor inteligente și dezvoltarea capacităților administrative.</div | ||
Susținerea implementării mecanismelor de economie circulară în companiile românești. | ||
Digitalizare | Utilizarea digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor și al guvernelor | Creșterea gradului de digitalizare al proceselor, produselor și serviciilor publice prin continuarea digitalizării proceselor și serviciilor publice aferente infrastructurilor critice (cum ar fi fiscalitate, pensii), evenimentelor de viață (EV) rămase neacoperite din perioada 2014-2020) ș. a., asigurarea interoperabilității și a securității cibernetice, precum și prin creșterea |
Digitalizare | Utilizarea digitalizării, în beneficiul cetățenilor, al companiilor și al guvernelor | Creșterea gradului de digitalizare al proceselor, produselor și serviciilor publice prin continuarea digitalizării proceselor și serviciilor publice aferente infrastructurilor critice (cum ar fi fiscalitate, pensii), evenimentelor de viață (EV) rămase neacoperite din perioada 2014-2020) ș. a., asigurarea interoperabilității și a securității cibernetice, precum și prin creșterea gradului de digitalizare în domeniile educație, cultură și ocupare. |
Digitalizarea în educație prin creșterea gradului de digitalizare în domeniu atât în ceea ce privește evenimentele de viață aferente, cât și în ceea ce privește utilizarea digitalizării ca instrument pentru învățare și creștere a gradului de cultură. | ||
Îmbunătățirea procesului guvernamental de luare a deciziilor prin sisteme și soluții informatice complexe prin ameliorarea cadrului de interoperabilitate la nivelul serviciilor publice. | ||
Digitalizarea administrației și serviciilor publice la nivel local (siguranța publică, servicii și utilități publice, monitorizare energie, mediu, iluminat public, sisteme GIS – intervenții de tip smart-city). | ||
Transformarea digitală a companiilor prin adoptarea tehnologiilor și instrumentelor digitale care conduc noi modele de afaceri, sprijin pentru dezvoltarea Hub-urilor Inovative Digitale (DIH). | ||
Digitalizarea în învățământul preuniversitar, profesional și tehnic/dual și universitar prin crearea și dezvoltarea unor platforme digitale, baze de date și biblioteci virtuale pentru studenți, live streaming etc. |
1. Prezentarea Regiunii Nord-Est
În 1998 au fost create opt regiuni de dezvoltare prin asocierea consiliilor județene din
România, pentru a coordona dezvoltarea regională necesară aderării la Uniunea Europeană. Aceste regiuni nu au personalitate juridică și nici statut administrativ, deși ele devin din ce în ce mai semnificative în dezvoltarea regională.
Actele normative cu privire la organizarea statistică a României definesc structurile
asimilabile NUTS, după cum urmează:
➢ Nivel NUTS I: macroregiuni;
➢ Nivel NUTS II: 8 regiuni de dezvoltare, cu o populație medie de 2,8 milioane locuitori;
➢ Nivel NUTS III: 42 județe, care reflectă structura administrativ-teritorială a României;
➢ Nivel NUTS IV: nu se folosește, deoarece nu s-au identificat asocieri de unități teritoriale;
➢ Nivel NUTS V: 265 municipii și orașe, 2.686 comune, cu 13.092 sate, care reflectă structura administrativ teritorială a României.
Regiunea Nord-Est este cea mai întinsă regiune a României, cu o suprafață de 36.850 km2 ceea ce înseamnă 15,46% din suprafața totală a țării. Geografic, regiunea se învecinează la Nord cu Ucraina, la Sud cu județele Galați și Vrancea (Regiunea Sud-Est), la Est cu Republica Moldova, iar la Vest cu județele Maramureș și Bistrița-Năsăud (Regiunea Nord-Vest) și județele Mureș, Harghita și Covasna (Regiunea Centru). Cele șase județe din componența sa sunt: Bacău, Botoșani, Neamț, Vaslui, Suceava și Iași, unități administrativ-teritoriale și unități teritorial-statistice de nivel NUTS III. Parte a provinciei istorice Moldova, Regiunea Nord-Estică a României este o zonă în care istoria, cultura și tradiția completează mediul natural, deosebit de atrăgător.
Demografie
Cu o populație de 3.994.475 locuitori, ce reprezintă 18,01% din populația României și o densitate a populație de 108,40 locuitori/km2, Regiunea Nord-Est ocupă locul al doilea în ceea ce privește densitatea după Regiunea București-Ilfov. Populația regiunii este localizată cu precădere în mediul rural (54,18%).
Relief
Regiunea se caracterizează printr-o îmbinare armonioasă între toate formele de relief, 30% munți, 30% relieful subcarpatic, 40% podișului. Această ultimă formă de relief ocupă peste 70% din suprafață în județele Botoșani, Vaslui și Iași. Relieful bogat oferă zone de deal și câmpie care sunt adecvate unei game largi de culturi agricole, iar zonele de munte cu peisaje spectaculoase sunt favorabile dezvoltării turismului. O secțiune longitudinală asupra regiunii, se prezintă sub forma unei pante care coboară dinspre Vest spre Est, cu numeroase variații. La Vest, Munții Carpați stau ca un zid cu înălțimi apropiate de 2.000 m în Nord (Vârful Pietrosu, Vârful Rarău, Vârful Giumalău, Vârful Ocolașul Mare, Vârful Hășmașul Mare) și cu o scădere de înălțime spre Sud (Munții Ciuc, Munții Trotușului și, în mică măsură, Munții Vrancei). Subcarpații, cu înălțimi cuprinse între 700-800 m, înconjoară munții ca un brâu strâns. În continuare, jumătatea estică este împărțită în două mari zone: Câmpia colinară a Moldovei, în partea nordică și Podișul Bârladului, în partea de Sud. Partea de Nord-Vest a regiunii este cunoscută și sub numele de Podișul Sucevei cu o înălțime medie de 500 metri și este faimoasă pentru „obcinele” sale (ușoare ondulații ale reliefului, ca un lanț de unde pietrificate).
Clima
Diferitele tipuri de relief creează zone climatice cu diferențe semnificative între cele muntoase și cele de deal și de câmpie. În zona muntoasă a regiunii (zona vestică a județelor Suceava, Neamț și Bacău), climatul este continental moderat, cu veri răcoroase și ierni bogate în precipitații sub formă de ninsoare. În zona subcarpatică de dealuri și câmpie (părțile estice ale județelor Suceava, Neamț, Bacău precum și întreg teritoriul județelor Botoșani, Iași, Vaslui), climatul este continental, cu veri călduroase și secetoase și ierni reci și de cele mai multe ori fără zăpadă. Temperatura medie anuală a aerului este de 2ºC în zona de munte și de 9ºC în zona subcarpatică de dealuri și câmpie.
Rețea hidrografică
Regiunea este străbătută de un număr de opt cursuri importante de apă, care se repartizează pe direcția Nord-Sud, cele mai mari bazine hidrografice revenind Siretului (42.890 km2) și Prutului (10.990 km2). Acesta din urmă, se constituie în granița naturală cu Republica Moldova, pe o distanță de aproximativ 680 km. Multe din cursurile de apă ale regiunii au beneficiat de ample lucrări de amenajări și regularizare. Pe râul Bistrița s-a amenajat încă din anii ’70 o „salbă” de șapte microhidrocentrale și cel mai mare lac de acumulare al regiunii (Izvorul Muntelui), cu un volum la nivel normal de retenție de 1.130 milioane m3.
Resurse naturale
Regiunea dispune de următoarele resurse exploatabile ale subsolului: Mangan (Dadu, Ciocănești-Oarta, Vatra Dornei, Iacobeni, Șaru Dornei, Broșteni); sulfuri polimetalice (Cârlibaba, Fundu Moldovei, Valea Corbului, Gemenea, Leșu Ursului); ape minerale carbogazoase (Neagra Șarului, Șaru Dornei, Vatra Dornei, Poiana Negrii, Dorna Cândrenilor, Poiana Stampei, Coșna, Oglinzi, Bălțătești); ape minerale sulfuroase și feruginoase (Strunga, Nicolina Iași – județul Iași, Drânceni, Murgeni, Pungești, Gura Morii – județul Vaslui, Băile Slănic, Moinești, Târgu Ocna, Poiana Sărată, Sărata-Bacău – județul Bacău); materiale de construcții: calcare (Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc, Botuș – județul Suceava, Bicaz Chei – județul Neamț, Bărbătești, Costești, Ipatele, Păun, Schitu Duca, Deleni, Strunga – județul Iași, Darabani, Ștefănești, Lipceni – județul Botoșani, în Vaslui găsindu-se, cu precădere, pe malurile râurilor); argile (Bistrița, Timișești, Tașca, Girov, Ozana – județul Neamț, Vlădiceni – județul Iași, Bucecea, Dorohoi,
Leorda, Mihăileni, Botoșani – județul Botoșani, Doftana, Măgura, Călugara – județul Bacău; gresii (Tarcău – județul Neamț, Coșula, Tudora, Hudești – județul Botoșani, în Vaslui se găsesc gresii și nisip pe malurile râurilor, Ghimeș Făget și la Est de zona Slănic Moldova – județul Bacău, Solca Plătinoasa – județul Suceava, Doabra – comuna Frasin); gipsuri (Miorcani, Darabani – județul Botoșani, Perchiu Onești – județul Bacău); nisipuri cuarțoase (Miorcani și Alba Dudești); nisipuri pentru construcții (Hudești – județul Botoșani, Lespezi – județul Iași, Cornățel, Urechești Gârleni, Orbeni – județul Bacău); Turbă (Poiana Stampei – județul Suceava, Dersca – județul Botoșani; sare (Cacica – județul Suceava, Moinești, Sărata, Târgu Ocna – județul Bacău); zăcământ de sulf în Masivul Căliman; zăcăminte de șisturi bituminoase la Tazlău – Neamț; gaze naturale la Tazlău-Oituz – județul Bacău, Tazlău, Roman – județul Neamț, Todirești și Frasin.
2. Prezentarea județului Vaslui
Județul Vaslui este localizat în partea de Est a țării, în Regiunea Nord-Est. Din anul 2002, județul face parte din Euroregiunea Siret-Prut-Nistru. Suprafața județului reprezintă 2,23% din suprafața României. În suprafață totală de 5.318 km2, județul Vaslui are în componență 5 orașe (dintre care trei municipii: Vaslui, Bârlad și Huși), 81 de comune și 449 de sate. Are ca vecini la Est Republica Moldova, granița constituind-o râul Prut, la Vest județele Neamț, Bacău și Vrancea, la Sud județul Galați și la Nord județul Iași. În urma aderării României la Uniunea Europeană (2007), județul Vaslui a devenit parte a graniței de Est a Uniunii Europene. În județ există două puncte de trecere a frontierei cu Republica Moldova: Albița (România)/ Leușeni (Republica Moldova) – trafic rutier și Fălciu (România)/Stoianovca (Republica Moldova) – trafic feroviar. Din punct de vedere geografic, județul se caracterizează prin zone de dealuri joase în partea centrală și de vest și de câmpii deluroase în partea de est. Teritoriul județului Vaslui este drenat, în proporție de aproximativ 70%, de râul Bârlad și afluenții acestuia, excepție făcând zona de Est și Sud-Est care este tributară Prutului. Principalele lacuri de pe teritoriului județului Vaslui sunt cele de natură antropică, construite în scopul satisfacerii diverselor folosințe și combaterii inundațiilor, iar lacurile naturale sunt puține la număr, importante fiind cele din Lunca Prutului. Relieful este format în întregime de ansambluri de culmi și văi largi orientate, în general, pe direcția Nord-Sud. Podișul Central Moldovenesc, partea estică a Colinelor Tutovei, Dealurile Fălciului, Depresiunea Huși și Depresiunea Elan-Săratu, toate unități fizico-geografice ale Podișului Bârladului, sunt localizate pe teritoriul județului Vaslui. De asemenea, în județul Vaslui sunt desemnate nouă arii naturale protejate. Conform datelor de la Institutul Național de Statistică, populația stabilă a județului Vaslui, la 1 ianuarie 2020 este de 504.879 persoane (2,28% din populația țării și 12,64% din populația Regiunii Nord-Est). Dintre aceștia 256.666 sunt bărbați ceea ce reprezintă 50,84% din populația județului, respectiv 248.213 femei adică 49,16%. Numărul persoanelor din mediul urban este de 254.185, iar al celor din mediul rural 250.694, cu un grad de urbanizare al județului de 50,35%, mai mic față de media națională care este 56,42%, însă este mai bine reprezentat în județul Vaslui la grupa de vârstă 25-29 ani – 54,34% față de 54,20% media națională, la grupa de vârstă 30-34 ani – 61,39% față de 59,74% media națională, 35-39 ani – 61,03% față de 60,99% media națională. Județul Vaslui dispune de resurse naturale extrem de limitate, acestea rezumându-se la solul favorabil agriculturii și creșterii animalelor. Din suprafața totală a județului de 533.127 ha, 72,2% reprezintă zona agricolă, 16,4% păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră și 11,4% alte suprafețe (ape, suprafețe construite, drumuri, căi ferate etc.). Resursele naturale neregenerabile sunt puțin variate și sunt reprezentate de materiale de construcții (argile și luturi loessoidale, calcare de argilă, nisip din albia râurilor, gresii calcaroase, gresii nisipoase gălbui, cenușii) și ape minerale sulfuroase și feruginoase din izvoarele de la Drânceni, Murgeni, Pungești, Gura Văii. Lipsa altor materii prime și a resurselor de apă, constituie motivații importante ale dezvoltării lente și târzii a așezărilor urbane din județ. Sectorul industrial este concentrat în mare parte în centrele urbane, iar domeniile reprezentative sunt: industria textilă și a pielăriei și industria alimentară. De remarcat este faptul că în ultimii ani s-au dezvoltat semnificativ serviciile, în special în domeniul transporturilor, a activităților de întreținere și reparații, a activităților de consultanță, a tranzacțiilor imobiliare.
3. Profilul comunei Oșești
Comuna Oșești este așezată pe Valea Stemnicului, la 30 de km de municipiul Vaslui și 10 km de orașul Negrești și este compusă din patru sate: Oșești, Buda, Pădureni și Vâlcele, fiecare așezare fiind încărcată de istorie. O legendă despre întemeierea satului Oșești spune că el își are obârșia de la Ștefan cel Mare, care ar fi împroprietărit aici pe trei dintre scutierii săi. Călătorind pe aceste meleaguri, de la Vaslui la Roman, marele domnitor a poposit pentru o noapte aici, așezând tabăra și stând la masă în plin codru, împreună cu curtenii săi. A doua zi, plecând foarte devreme, copiii lui de casă au uitat în locul taberei o șa domnească, la care voievodul ținea foarte mult. După o bucată de drum, pierderea a fost observată și trei dintre scutierii domnului – Petrișor, Stroie și Chitic – s-au oferit să meargă îndărăt să o găsească. Aducând-o îndărăt domnitorului, acesta, de bucurie, le-a dăruit o ocină răzășească, cu urite în regulă, din moșia Domniei, aici, pe pârul Simnic. Așezarea a început să se numească „O șea”, care a devenit mai apoi „O șeaești”, iar mai târziu Oșești. Documentele istorice atestă faptul că satul Oșești are o istorie veche așa cum spune și legenda acestuia. Astfel, în martie 1488 (văleatul 6996), satul apare într-un document-istoric, dat de Ștefan cel Mare, domn al Moldovei între anii 1457-1504, prin care era întărit un schimb de teren făcut de Duma Clucer cu Toader și cu frații săi. Schimbul făcea referire la satul Grozești (probabil vechea denumire a satului) pe Stemnic, dat de Duma lui Toader. În legătură cu acest document, există un rezumat în care apare văleatul 6992 (anul 1484), în copia unei anaforale din 5 iunie 1801, care oferea informații despre răzeșii din neamul Grumeza de pe moșia Sacalusa aflați în pricină cu răzeșii de pe moșia actualului sat. Numele satului este atestat documentar pentru prima dată în 1545, când un anume Condrea din Telejna a cumpărat un trup de pământ în satul Oșești. În conformitate cu alte surse documentare, la 23 martie 1546, Voievodul Petru Rareș, domn al Moldovei a doua oară (prima domnie 1527-1538, a doua domnie 1541-1546), întărea pe Safta, fiica lui Ion Ciocârlie și rudele ei, jumătate din moșia Grumezești pe Stemnic, partea de sus, spre apus și jumătate din satul Sărăcinești, pe Telejna partea de sus. Tot în acest uric Petru Rareș întărea celelalte jumătăți ale moșiilor satelor amintite, nepoților Saftei, Condrea, Dolca, Alba și Zaharia copiii Uratei (fiica lui Toader Onicico). Jumătatea din satul Oșești o avea Toader Onicico prin uric de cumpărătură de la Ștefan cel Mare, iar jumătatea de Sărăcinești era din uric de cumpărătură de la străbunii lui Ștefan cel Mare, voievozii Ilieș și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun (domn al Moldovei între 1400-1432). Într-un alt uric, dat de această dată de voievodul Constantin Movilă, domn al Moldovei între 1607-1611, în luna septembrie 1609 (uricul apare fără zi), întărea Anușcăi, soția lui Petre Stolnicul, mai multe sate în ținutul Vasluiului, precum și 30 de fălci de fânaț în hotarul Oșeștilor. La 8 octombrie 1631, la Iași era dat un alt uric de întăritură prin care voievodul Moisă Movilă, domn al Moldovei între anii 1630-1631 și 1633-1634, dădea „slugilor sale Porcea, paharnic și fratelui său Postolache, fiii lui Toma din Oșești, partea Anghelinii din Oșești, din drumul Vâlcelelor la Valea Lupului, cu loc de prisacă, cumpărată de la Anghelina Poeneasa cu 50 de taleri bătuți cu zapis de mărturie de la oamenii din Țibănești, Muntenești, Oșești; a cincea parte din jumătatea de sat cumpărată de la Macovei, fiul Anghelinii, cu 13 taleri bătuți cu zapis de mărturie de la oamenii din Cozmești și Bălești; a cincea parte din jumătate de sat, cuvenit din fanat și țarnă, cumpărată de la Alba, fiica Anghelinii, cu 20 de taleri bătuți”. La 30 august 1660, la Iași, Ștefan Voievod (Ștefăniță Lupu, domn al Moldovei între 1659- 1661), hotărăște printr-un nou uric să fie dată mănăstirii Rafaila jumătate de poiană în iazăr din hotarul satului Oșești, pe Stemnic, ținutul Vaslui, pentru care s-au pârât feciorii neamului Porcii cu Băisăneștii. În 1774, satul și moșia Oșești aparțineau diferitor proprietari și făceau parte din Ocolul Stemnicului, având 514 curți și bordeie, din care trei erau pustii. În 1872, satul răzășesc Oșești era reședința comunei cu același nume din care mai făceau parte satele Negrei și Ruginoasei, iar întreaga comună avea o populație de 1.920 de locuitori. Satul Oșești era împărțit în două: Oșeștii boierești și Oșeștii răzeși. Veniți aici sub pavăza pădurilor, la umbra falnicilor stejari, locuitorii vechiului sat Oșești, și-au început viața lor pașnică, mai ferită acum de privirile nepoftiților străini. La început casele nu erau prea dese și erau așezate pe partea de răsărit a dealului pe care trece drumul ce leagă Vasluiul de Negrești. În partea de răsărit, curg apele unui pârâiaș numit și astăzi, Pârâul Ruginoasei, ce izvorăște din partea de miază-noapte, locul numit Codul Rachii, și se varsă în Stemnic pe la locul numit Capul Dealului. Pe partea de răsărit a pârâului, de unde se înalță dealul numit Ruginoasa, nu au fost ridicate case până în secolul al XIX-lea. Era locuită în schimb partea de miază-noapte a dealului denumită Băneasa după numele primului gospodar Banu care și-a construit aici prima casă. Celelalte zone ale satului sunt numite: Pârloage, Poarta Țărnii, Deal, Vale. În jurul Oșeștilor, s-au format trei sate de clăcași. Satul Pădureni, până la împărțirea administrativ-teritorială din 1968, se numea Fundu Negrea, iar mai înainte, până la jumătatea secolului al XIX-lea, este întâlnit scriptic doar ca Negrea. Denumirea acestei localități nu vine de la vreun boier sau vreun dregător, ci de la înfățișarea celor care sălășluiau acolo. Se spune că, pe lângă agricultură, la Negrea se făcea cărbune din scoarță de stejar folosit la albirea bumbacului. Pentru că cei care se ocupau cu acest lucru erau arși de fum și de căldură, așezării i s-a spus Negrea, iar mai târziu Fundu Negrea. Unii localnici încă mai folosesc aceste denumiri în loc de Pădureni. Localitatea Pădureni a intrat în nomenclatorul localităților la data de 27 mai 1968, odată cu noua organizare administrativă a țării. Până în 1968 populația satului Pădureni a aparținut satului Oșești. Satul Vâlcele se numea, până în 1968, Bulibășelu. Legenda locului spune că așezarea s-a format prin aducerea unor țigani clăcași care să lucreze pe moșiile răzeșilor. Cum adunarea umană trebuia organizată cumva, peste clăcași a fost numit șef înțeleptul grupului. Întrucât omul avea o statură mai… puțin impunătoare, i s-a spus Bulibășelul (bulibașa este un lider al țiganilor), iar așezarea a primit numele său. Satul Vâlcele a luat ființă în perioada de după domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Boierul Dumitru a adus pe moșia sa mai multe familii de țigani care nu au fost împroprietăriți, dar care și au construit case pe terenul actual al satului. Localitatea Vâlcele este cea mai mică localitate a comunei Oșești. Satul Buda, de asemenea sat de clăcași, și-a primit numele de la boierul pe moșia căruia lucrau aceștia. Se spune că pământurile acelea i-au fost date cu hrisov unui anume Budeanu. O altă teorie despre numele acestei localități face referire la construcțiile în care trăiau localnicii. Aceștia aveau bordeie construite din materiale ușoare, numite în vremea respectivă bude. Localitatea Buda face parte din comuna Oșești din anul 1956, până în acel moment aparținând comunei Rafaila. Populația localității este de 1436 locuitori. Satul este recunoscut ca având prima femeie primar din România și din Balcani. Localnicii o comemorează cu mândrie în fiecare an pe Luiza Zavloschi, prima femeie primar din România, care a demonstrat a fi fost mult mai vrednică decât alți primari bărbați din alte sate. Oamenii cu viziune dau cursul dezvoltării comunităților locale și primărița anilor ’30, o perioadă foarte grea în istoria zonei, a știut să aplice soluțiile necesare. Denumirea se întâlnește la mai multe localități din județ și din țară, considerându-se mult timp că ea provine de la un cuvânt slav cu sensul de groapă, gaură. Profesorul Mircea Ciubotaru a stabilit că originea se leagă de un cuvânt german și înseamnă arderea unei mari cantități de lemn de stejar. În secolul XV pădurile erau tot mai rare în apusul Europei, unde era nevoie de potasă, o substanță obținută din cenușa rezultată după arderea stejarului și indispensabilă pentru albirea stofelor. Astfel au apărut în Moldova mulți întreprinzători străini ce ofereau sume mari în schimbul tăierii pădurilor, lăsând totodată loc pentru noi sate. Așa a apărut și satul Buda, ai cărui locuitori provin din nordul Moldovei. Existența lor a oscilat între răzeșii din Oșești și moșia Mănăstirii Rafaila. Acest din urmă sat de clăcași, Buda, a dat României o premieră națională, sfărâmând toate prejudecățile interbelice și alegând prima femeie primar, în persoana Luizei Zavloschi. Era o fată
simplă, ce provenea dintr-o familie de țărani. S-a născut pe 20 iulie 1883, a făcut școala și gimnaziul în Buda. Pentru ca viața să își urmeze cursul, a mers mai departe, la Școala Normală de Învățătoare „Mihail Sturza” din Iași. După ce s-a văzut cu diploma de absolvire în mână, s-a întors lângă părinți, acasă, și s-a așezat la catedră, ca învățătoare. În anul 1906, când avea deja 23 de ani, și-a găsit perechea. Așa, s-a căsătorit cu Constantin Zavloschi fiul preotului din localitate, de asemenea învățător. Împreună au avut șapte copii. Ca învățătoare, Luiza a fost un exemplu. Toți cei care o cunoșteau îi apreciau interesul față de copiii pe care îi învăța și față de familia sa, știind să îmbine perfect cele două meserii: cea de cadru didactic și cea de părinte. Pentru că încercările vieții sunt multe, Luiza a dat și peste provocarea de a fi primar al localității natale. În primăvara anului 1930, când avea 47 de ani, țăranii, consătenii ei au insistat ca ea să candideze la primărie, contra reprezentantului partidului de guvernământ pe care nu îl vroiau și de care erau nemulțumiți. Primul concurs pentru preluarea funcției de primar a fost câștigat. Atunci, a fost mare zarvă. Potrivit Enciclopediei României, în ediția din 3 martie a ziarului „Dimineața”, o pagină întreagă a fost dedicată neobișnuitului eveniment care a devenit o premieră pentru România. „Și aici, în ținutul ăsta așa de vitregit, un sat de oameni simpli, izolați de frământările care macină zilnic baloturi întregi de hârtie și răgușesc mii de glasuri, a biruit cea mai cumplită prejudecată. A fost aleasă prima femeie primar”. Totuși, au existat, de cealaltă parte, păreri împotriva Luizei. „Din toată România tocmai în fundul județului Vaslui s-au găsit niște țărani luminați care să își atribuie un rol atât de progresist cum a însemnat alegerea unei femei în fruntea comunității”, scria ziarul „Universul”. Cum a preluat conducerea, a luat și primele măsuri. Așa, a inițiat un plan pentru ameliorarea situației în care se afla Buda, a găsit un local unde poate fi găzduită Primăria, a alcătuit Consiliul Comunal, a organizat, în premieră, evidențele stării civile și a instalat un post telefonic, primii pași spre modernizarea unui loc izolat, uitat de lume. A refăcut drumurile și clădirile publice și s-a ales, apoi, cu încă un mandat de primar al comunei Buda, județul Vaslui. Răbdarea sa și preocuparea pentru comună au fost motivele pentru care Luiza a fost realeasă primar. Acea perioadă a adus și un plus de avuție, comuna mărindu-se cu încă un sat, Rafaila. Când a terminat și al doilea mandat, Luiza s-a retras din funcție. Nu a vrut să mai candideze, deoarece avea probleme de sănătate și vroia să se liniștească alături de familie. Luiza Zavloschi a murit în 1967, fiind înmormântată în cimitirul din localitate. Pe crucea de piatră, sunt cuvinte de mândrie: „Prima femeie primar din România”. Pentru a-i păstra memoria vie, și școala din Buda îi poartă numele.